Salată orientată

Având în vedere avalanșa de rețete de pe facebook mă decid să postez și eu o super retetă de... pseudogospodină. Se numeste salata orientată... în funcție de ingredientele aflate la îndemână.
Se iau câțiva cartofi. Nu-i numărăm, ne orientăm în funcție de oala pe care o folosim. Îi punem la fiert in apă (adăugăm și sare dacă ne aducem aminte). Eu nu mi-am adus. Apoi ne ducem la treburile noastre. Când ne aducem aminte de oala de pe foc intrăm in panica. Pentru ca respectivii cartofi au început sa se fărâmițeze. Este momentul potrivit pentru luarea unei decizii. Adică recuperam ce avem sau facem piure de cartofi? Dacă decidem sa nu ne abatem din drum, adăugam și restul ingredientelor. Aici totul ține de fantezie. Dacă este primăvară punem ridichi, ceapa verde, măsline in toate anotimpurile, oua când situația ne permite. Asezonam și gataaaaa mâncarea. Acum nu trebuie decât să așteptăm cu emoție sosirea beneficiarului muncii noastre.

Ganduri... profunde :)

Ca nu prea imi place sa scriu se vede. Sa citesc imi place in schimb tare mult. Evident ca nici asta nu se vede, caci de cele mai multe ori citesc acasa. Acum, in timp ce gatesc mazare cu jambon m-a lovit o inspiratie brusca si teribil de trecatoare. Trecatoare, pentru ca pana sa imi deschid laptopul inspiratia deja plecase in vecini. Dar sa va spun ce revelatie m-a lovit in timp ce tocam ceapa. Ca eu sunt exact ca-n  "Moartea caprioarei" a lui Labis adica gatesc si gandesc :) Bine, acolo era " mananc si plang". Ma gandeam cum oamenii  cred deseori ca dragostea si devotamentul sunt la pachet cu persoana draga (ma refer la  persoana pe care o simtim aproape) si acolo raman, iar noi facem eforturi sa nu suparam, sa nu jignim, sa nu ofensam strainii. Adica pe cei care posibil ne invideaza sau in cel mai bun caz carora nu le pasa foarte mult de noi. Oare sunt impertinenta cand imi permit sa sfatuiesc oamenii din jur sa aiba grija de ceea ce iubesc? Sper ca nu si uite asa, am si spus-o :)

Ce branza a mai facut barbatul meu...

Nu ma pot abtine sa nu ma laud cu placinta domnului T. Extraordinara! In conditiile in care eu nu prea i-am dat credit mare. Pentru ca intentiona sa o manufactureze dintr-o bucata de branza adusa de vecinul de la tara. Iar eu nu mananc branza de la tara!! Pentru ca miroase a... vaca :). Dar, no, cum sa ucid pornirile culinare ale sotului?! Am plecat, deci, frumusel la Sport Class impreuna cu des pomenita Adriana si cand vin citesc povestea placintei cu branza de la tara si merisoare de la DM. Recunosc, deja imi era usor foame amestecata cu pofta. Si cand o gust, ma termina de placere. Sa spun ca este o placinta... orgasmica? Nu spun ca nu da bine si ma judeca lumea :). Dar este o placinta grozava, cea mai buna de cand imi gateste sotul. Probabil ca m-am si ingrasat putin in urma incursiunii in profunzimea aromelor, dar parca as fi tentata sa spun ca merita. Si ca sa vedeti ca nu mint, pot spune ca si Sebi a apreciat grozav opera lui tati. Adica mi-a subtilizat cu delicatete din farfuria pe care o tineam pe genunchi (in timp ce ma dadeam pe Facebook) o bucata de placinta. Evident ca nu l-am certat! Ca doar are si el dreptul sa guste din productia locala made Atelierul de idei :)

Ganduri de inceput de weekend

Eu,cum bine se stie lucrez in sanatate.Noi, cei care prestam in domeniul asta nu avem mereu weekend. Poate de aia nici nu il apreciem la justa lui valoare. Dar eu, de cateva saptamani lucrez de dimineata si vinerea la 15 ma simt sfarsita de oboseala si fericita totodata. Acum, cand ma gandesc mai bine nu inteleg de ce as fi mai fericita in weekend fata de restul zilelor saptamanii. Faza ca atunci cand esti liber dormi mai mult nu este o sursa de bucurie pentru mine. Ca sufar de insomnii (poate ma ajuta careva si pe mine cu un sfat cu adevarat bun despre combaterea insomniilor :)). Deci daca stam drept si judecam si mai drept nu ne incurca cu nimic job-ul sa fim fericiti. 

Duminica trecuta, barbatii casei ( Sebi si Dan), au plecat la plimbare in parc la Simeria. Eu am ramas acasa sa execut una, alta prin casa (am dat si o raita rapida la Orsay). La venire Dan ma suna sa-l introduc pe Sebi direct la baie ca este putintel foarte murdar. Ma execut cu promtitudine. La sfarsitul operatiunii totul in baie era maro. De la pamantul ce facuse simbioza cu Sebi. Asa ca deschid usa si strig domnului T. sa bage catelul in paturica. Ei, ce raspuns credeti ca am primit?! ” Vino sa il bagi tu, ca eu nu vorbesc cu Sebi!”. Din fericire pana seara s-au impacat  :) Motivul discordiei a fost independenta excesiva a susmanjitului. Acum astept cu speranta un weekend linistit, cu multaaa armonie, mancare buna, filme si eventual o mica iesire cu Adriana. Exact asta va doresc si voua tuturor (minus partea cu Adriana) :)

Harnicia de duminica

De o vreme, al meu sot ma tot bate la cap. Ca sa-mi faca blog. Eu ca nu si nu. Pana la urma,dupa cum bine se vede, mi-a facut. Acum sa si scriu ceva... totusi. Si incep prin a-mi impartasi "aventurile cotidiene". De exemplu astazi m-am apucat cu avant maxim, aproape pioneresc, sa fac o ciorba de fasole uscata cu jambon afumat. Evident ca aveam de gand sa-i iau fata sotului cu ciorba mea avandgardista. Adica am facut ceva ca o coproductie italiano-moldovineasca. Am pus in oala sa coabiteze legume romanesti cu rosii uscate la soare italienesti, pastarnac mioritic cu oregano smecher de ala de inlocuieste cu succes cimbrul nostru. Cand ajung la partea cu ceapa incepe greul... Mi-au luat-o lacrimile la vale, mi s-a lipit un ochi, dreptul cred.... moment in care intra triumfator domnul Terteci ca sa ma anunte ca am blog. Ramane blocat in prag cand ma vede cu servetelul pe ochi. Cand se lamureste ca doar ceapa este vinovata ma trimite frumusel la calculator sa scriu ceva si el preia procesul tehnologic culinar. Ura!